DIABETUL ZAHARAT – problemă majoră a secolului XXI

MUNTEANU Andrei

Membru


february 12, 2019 • views 2186

curtea-suprema

 

Măsurile întreprinse de Guvern în ultimii ani în domeniul sănătății și protecției sociale au fost considerabile, având menirea să asigure satisfacerea necesităților populației cu servicii de cea mai înaltă calitate, aliniate la standardele internaționale și bunele practici în domeniu. Acțiunile Guvernului au fost îndreptate atât spre elaborarea politicilor în domeniu, cât și spre asigurarea acoperirii financiare a cheltuielilor stabilite în programele naționale și/sau în planurile de acțiuni.

Pentru evaluarea realizărilor din domeniul sănătății, Curtea de Conturi a inițiat, în anul 2018, auditul performanței implementării Planului de acțiuni al Programului național de prevenire și control al diabetului zaharat pentru anii 2017-2018 (I semestru). Scopul auditului a fost evaluarea impactului de reducere a poverii diabetului zaharat prin prevenirea și controlul acestuia, precum și asigurarea accesului la servicii calitative, centrate pe pacient.

Din păcate, indicatorii de incidență ai diabetului zaharat sunt în continuă creștere, diagnosticându-se anual peste 10 000 de persoane cu diabet zaharat, astfel încât în anul 2017 numărul total al persoanelor cu diabet a constituit aproximativ 105000, dintre care 19000 de persoane insulino-tratați. Aceste cifre au la bază doar datele oficiale, în realitate, conform studiilor unor ONG-uri, numărul persoanelor care suferă de această maladie este mult mai mare.

Unul dintre factorii care au influențat creșterea semnificativă a numărului de persoane diagnosticate cu diabet zaharat a fost informarea insuficientă a persoanelor cu grad înalt de risc, care pot dezvolta diabet. De asemenea, această situație a fost determinată și de ineficiența acțiunilor de profilaxie, screening și educare a pacienților în scopul reducerii sau eliminării factorilor de risc determinați de stilul de viață.

Programul național de prevenire și control al diabetului zaharat pentru anii 2017-2021 a fost aprobat cu un buget pentru toată durata Programului - de 828,8 mil. lei.

De menționat că, atât în anul 2017, cât și în anul 2018, la achiziționarea analogilor de insulină au fost acumulate economii în valoare de 12,0 mil. lei, mijloace care nu s-au utilizat pentru achiziționarea suplimentară a analogilor de insulină și includerea altor pacienți la tratamentul cu acest preparat, cerințe stabilite și în Planul de acțiuni al Programului, care prevede asigurarea persoanelor cu diabet zaharat de tip 1 cu analogi de insulină.

Totodată, deși în anul 2017 cantitățile analogilor de insulină au fost majorate cu 50% în comparație cu cantitățile inițial planificate, acestea nu au asigurat accesul a încă 1300 de persoane la tratamentul cu acest preparat.

Procesul de achiziție a analogilor de insulină a fost afectat de indici de fraudă. Astfel, în anul 2017, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a achiziționat preparatele antidiabetice prin intermediul unei instituții internaționale. Deși scopul acesteia a fost de a facilita și a îmbunătăți accesul la medicamentele mai ieftine prevăzute în programele naționale și speciale de sănătate, evaluările auditorilor denotă achiziționarea, în unele cazuri, a analogilor de insulină la prețuri duble.

În anul 2017, din totalul de 1675 de persoane cu diabet zaharat de tip 1, au beneficiat de tratament cu analogi de insulină doar 255 de persoane, sau 15%, cu toate că Programul național prevede asigurarea integrală a acestor persoane cu preparatele respective. În anul 2018, numărul de persoane aflate la tratament cu analogi de insulină rămâne constant.

La fel, în perioada auditată, persoanele insulino-dependente nu au fost asigurate pe deplin cu teste pentru autocontrol, care ar spori eficiența tratamentului prin monitorizarea permanentă a nivelului glicemiei. Analiza listelor de repartizare a dispozitivelor relevă că, în perioada auditată, nicio persoană tratată cu insulină nu a fost asigurată integral cu teste pentru autocontrol (1200 de teste anual).

Pentru exercitarea atribuțiilor sale, Instituția Medico-Sanitară Publică (IMSP) Institutul Mamei și Copilului a planificat și a procurat 1.784,0 mii de teste pentru autocontrol, în sumă de 2,2 mil. lei, pentru acoperirea necesităților tuturor copiilor cu diabet zaharat. Din 262 de copii, doar 83 de copii au fost asigurați cu teste pentru autocontrol, în vederea acoperirii necesităților zilnice. Totodată, la 120 de copii au fost repartizate cantități insuficiente de teste pentru autocontrolul glicemiei, neasigurându-le norma zilnică necesară, pe când 45 de copii au beneficiat de teste cu depășirea normei anuale.

Nu a fost atinsă eficacitatea acțiunii realizate prin efectuarea investigațiilor obligatorii pentru diagnosticarea diabetului zaharat în sarcină, circumstanțe care pot provoca complicații atât mamei, cât și copilului. Astfel, analiza efectuată de către auditori asupra fișelor medicale a 1202 de femei însărcinate, în perioada auditată, denotă că, la luarea la evidență, până la 12 săptămâni, 124 de femei însărcinate nu au fost supuse examenului biochimic al sângelui. La fel, nicio femeie însărcinată nu a efectuat testul de toleranță la glucoză, deși 160 de femei însărcinate au avut concentrația glucozei în sânge mai mare decât limita admisibilă. La termenul de 24-28 de săptămâni de sarcină, 673 de femei nu au fost supuse examenului biochimic obligatoriu, iar 1177 de femei nu au efectuat testul de toleranță la glucoză, pentru identificarea diabetului gestațional, deși 40 de femei au avut concentrația glucozei în sânge mai mare decât limita admisibilă.

Astfel, din totalul de 87 de femei însărcinate cu diabet gestațional luate la evidență pe parcursul perioadei auditate, niciuna nu a fost asigurată cu teste și glucometre pentru monitorizarea și autocontrolul diabetului zaharat. Toate acestea au la bază doar o cauză – atitudinea iresponsabilă și neglijentă a medicilor față de pacienți.

Auditul a constatat că insuficiența măsurilor de monitorizare şi control în cadrul instituțiilor medicale, precum și în raport cu instituțiile farmaceutice, a determinat eliberarea neregulamentară a analogilor de insulină, ceea ce nu justifică repartizarea preparatelor medicamentoase în sumă de 110,0 mii lei. Totodată, rezultatele inventarierii stocurilor de analogi de insulină indică că o instituție medicală nu a asigurat gestionarea eficientă a resurselor financiare publice, având la data de 31.01.2019 un stoc de 42 de cutii de un tip de analog de insulină, în valoare de 18,0 mii lei, cu termenul de valabilitate expirat, în timp ce unele persoane nu au acces la tratamentul cu acest preparat.

Acestea sunt doar o parte din constatările echipei de audit, care au dus la nerealizarea planului de acțiuni pentru implementarea Programului național de prevenire și control al diabetului zaharat.

În concluzie, menționez că, deși Guvernul a întreprins măsuri concrete, inclusiv acoperirea financiară a necesităților, în perioada auditată, scopurile propuse nu au fost realizate, în mare parte, datorită iresponsabilității față de exercitarea atribuțiilor de serviciu, atât a persoanelor responsabile de implementarea planului de acțiuni, cât și a personalului din instituțiile medico-sanitare.

Cu regret, atitudinea neglijentă a angajaților din domeniul sănătății afectează în mod direct sănătatea și calitatea vieții cetățenilor Republicii Moldova, astfel fiind necesară aplicarea unor măsuri drastice în raport cu cei care se fac vinovați de aceasta, pentru redresarea situației și atingerea indicatorilor scontați.