Dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova indispensabil presupune și o dezvoltare armonioasă a tuturor regiunilor țării, atât din punct de vedere economic, cât şi social și cultural. Politica de dezvoltare regională cuprinde ansamblul de măsuri planificate și promovate de către autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori (privați sau publici), în scopul asigurării unei creșteri economice și sociale dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului local și regional.

În Republica Moldova, implementarea politicii în domeniul dezvoltării regionale este un domeniu relativ nou, iar odată cu asumarea vectorului european al politicii externe, autoritățile centrale au întreprins, începând cu anul 2006, pași concreți în vederea inițierii, promovării și dezvoltării unui nou concept al politicii privind dezvoltarea regională, care vizează nu doar aspectul economic, dar și cel multisectorial.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite a fost creat cadrul instituțional pentru dezvoltare regională, iar ca principală sursă de finanțare – Fondul Național pentru Dezvoltare Regională, cu un buget anual de circa 200,0 milioane lei.

Luând în considerație faptul că politica de dezvoltare regională este o componentă importantă a agendei de dezvoltare națională, dar și un pilon solid pe care se sprijină vectorul european al Republicii Moldova, Curtea de Conturi a realizat misiunea de audit al performanței „Sunt necesare acțiuni semnificative pentru asigurarea gestionării eficiente și eficace a mijloacelor Fondului Național pentru Dezvoltare Regională”, în cadrul căreia a evaluat modul de utilizare a mijloacelor Fondului Național pentru Dezvoltare Regională, impactul implementării proiectelor finanțate din contul Fondului, a identificat dificultățile în implementarea politicii de dezvoltare regională și a analizat din diferite perspective cauzele care au generat imperfecțiuni.

De asemenea, Curtea a evidențiat importanța de a avea un mecanism perfect și eficient pentru dezvoltarea stabilă, durabilă şi uniformă a tuturor regiunilor de dezvoltare şi a localităților din țară. Constatările şi concluziile auditului au prezentat nivelul de realizare a obiectivelor și indicatorilor proiectelor de dezvoltare regională, efectul acțiunilor întreprinse, cauzele care au produs impedimente la atingerea performanțelor proiectelor și eficienței utilizării surselor direcționate pentru domeniul dezvoltării regionale, dar și dificultățile întâmpinate de către actorii și beneficiarii implicați în realizarea proiectelor.

Auditul a menționat că dezvoltarea regională, în perioada anilor 2016-2019, s-a realizat printr-o abordare integrată, bazată pe o combinare a investițiilor publice în infrastructura locală, pe politici de stimulare a activităților de afaceri și pe sprijinirea valorificării resurselor locale. În acest sens, a fost elaborată Strategia națională de dezvoltare regională pentru anii 2016-2020, care reflectă obiectivele dezvoltării regionale, și s-a aprobat Documentul unic de program pentru anii 2017-2020, în care au fost incluse spre finanțare 66 de proiecte în valoare totală de 1,7 miliarde lei, atribuite la următoarele domenii prioritare de intervenție:

• Aprovizionarea cu apă și canalizare;

• Drumuri regionale si locale;

• Gestionarea deșeurilor solide;

• Eficiența energetică a clădirilor publice;

• Dezvoltarea infrastructurii de afaceri;

• Creșterea atractivității turistice.

Curtea a constatat unele probleme și deficiențe, precum și unii factori, care acționează negativ asupra realizării obiectivelor politicii în domeniul dezvoltării regionale, selectării și implementării proiectelor și asigurării durabilității acestora. În acest context, au fost punctate următoarele aspecte:

• lipsa coordonării și sinergiei politicii de dezvoltare regională cu intervențiile similare gestionate de alte autorități la nivel de documente strategice, care vizează dezvoltarea regională, ceea ce afectează, per ansamblu, întreg domeniul;
• capacitățile reduse de cofinanțare a proiectelor din partea APL, precum și pregătirea insuficientă a documentației tehnice a proiectelor, care creează impedimente în implementarea proiectelor de dezvoltare regională, acest fapt condiționând atât tergiversarea implementării acestora, cât și costurile adiționale;
• estimarea incorectă a cererii din partea populației față de serviciile potențiale, ceea ce a diminuat eficacitatea proiectelor implementate;
• mecanismul existent de monitorizare post-implementare a proiectelor a determinat, în unele cazuri, modificarea statutului proiectului vizavi de prevederile conceptuale aplicate în cadrul concursului, neutilizarea bunurilor obținute, precum și neasigurarea bunei întrețineri a obiectelor construite;
• formularea vagă a obiectivelor și indicatorilor de performanță prestabiliți în cadrul proiectelor a dus la raportarea eronată a rezultatelor obținute în urma realizării acestora, creând dificultăți la evaluarea impactului proiectelor;
• modul actual de selectare a proiectelor s-a dovedit a fi defectuos, fiind acceptate proiecte mai curând de anvergură locală, decât regională;
• investițiile majore în proiectele care urmau să asigure accesul populației la apă potabilă nu numai că nu și-au atins rezultatele scontate, dar și au fost utilizate ineficient pentru implementarea unor proiecte care nu au continuitate.

Totodată, Curtea de Conturi menționează că beneficiarii de proiecte își concentrează eforturile doar la etapa construcției obiectivelor planificate, și nu la promovarea avantajelor care urmează a fi obținute, ceea ce subminează pe termen mediu și pe termen lung capacitatea investițiilor de a contribui la dezvoltarea social-economică a localităților și regiunilor beneficiare, astfel afectând durabilitatea rezultatelor proiectelor de dezvoltare regională.

Pentru a crește eficiența și impactul investițiilor din Fondul Național pentru Dezvoltare Regională, trebuie modificată paradigma privind dezvoltarea regională, accentul fiind pus pe evaluarea impactului proiectelor pentru dezvoltare regională. De asemenea, e nevoie de a spori transparența în acest domeniu, începând cu elaborarea cadrului național de politici, pregătirea și implementarea proiectelor și finalizând cu raportarea fondurilor publice destinate dezvoltării regionale.

Cert este că, pentru a asigura o dezvoltare socioeconomică echilibrată și durabilă a regiunilor de dezvoltare, sunt necesare acțiuni imperative de îmbunătățire a situației în domeniu, dar și eforturi conjugate pentru dezvoltarea capacităților tuturor actorilor implicați în implementarea unor proiecte complexe de dezvoltare intersectorială, cu utilizarea elementelor de inovație și eficiență.