Raportul auditului performanței „Managementul resurselor umane al Ministerului Sănătății și procedurile implementate de instituțiile medico-sanitare publice contribuie la gestionarea eficientă și eficace a personalului medical?" a fost examinat în cadrul şedinţei publice a Curţii de Conturi din 21 iulie 2014.
La şedinţă au fost prezenţi Mihai Ciocan, viceministrul Sănătății, Alexandru Holostenco, şef adjunct al Direcţiei management personal medical din cadrul Ministerului Sănătăţii (MS), Nicolae Jelamschi, directorul adjunct al Centrului Național de Management în Sănătate, Constantin Rîmiş, şef adjunct al Direcției sănătate din cadrul Primăriei mun. Chișinău, Oleg Galbur, şef Serviciu resurse umane din cadrul Universităţii de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testimițanu", Sergiu Lipuşor, consultant principal în cadrul Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului Republicii Moldova, Luminiţa Suveică, medic şef al Centrului de Sănătate Publică din mun. Chișinău, Serghei Popa, directorul Spitalului Clinic Republican, precum și alte persoane responsabile din cadrul instituțiilor verificate.
Curtea de Conturi a decis să verifice domeniul gestionării resurselor umane din sistemul ocrotirii sănătății, ținînd cont de rolul crucial al cadrelor medicale pentru menținerea și asigurarea dezvoltării unei societăți sănătoase, precum și de faptul, că sistemul sănătății poate face față provocărilor actuale și cerințelor consumatorilor de servicii medicale, numai avînd personal medical suficient, calificat și repartizat uniform.
Sectorul sănătății în Republica Moldova este, afectat de insuficiența cadrelor medicale. În ultimele două decade, mai mult de 40% din lucrătorii medicali au părăsit sistemul sănătății, dintre care o mare parte au emigrat din țară. Studierea datelor statistice privind resursele medicale în domeniul sănătății din Republica Moldova a relevat o scădere a numărului de medici de la 17,4 mii de persoane - în anul 1993, pînă la 12,9 mii de persoane - în anul 2013. Pentru aceeași perioadă, o descreștere a înregistrat și numărul personalului medical mediu, reducîndu-se respectiv, de la 48,4 mii de persoane, pînă la 26,8 mii de persoane.
Conform datelor publicate de „European health for all database", în anul 2012, gradul de asigurare cu medici (fără medici stomatologi) în Republica Moldova a fost de 29,6 medici la 10 mii de locuitori, același indicator, respectiv, constituind în: România - 23,9 medici; Ucraina - 34,9 medici; regiunea europeană - 33,4 medici; UE - 34,6 medici.
Dezechilibrul în planificarea, formarea și gestionarea resurselor umane în condițiile mijloacelor financiare limitate a generat deseori fenomene sociale și economice nedorite, care se exprimă prin consumul nejustificat și sporirea cheltuielilor pentru serviciile de sănătate. Astfel, începînd cu anul 2007, Republica Moldova şi-a formulat politici și strategii naționale de sănătate în spiritul normelor şi practicilor Uniunii Europene, orientate în direcția dezvoltării capacităților naționale de asigurare a accesului echitabil la servicii integrate de sănătate.
În vederea ameliorării, fortificării și promovării sănătății populației, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Politica Națională de Sănătate (anii 2007-2021), care reprezintă un ansamblu de priorități și direcții de dezvoltare în domeniul sănătății, stabilite pe un termen de 15 ani. Unul dintre obiectivele specifice, declarate de Politica Națională de Sănătate, este obținerea de noi performanțe în sistemul de ocrotire a sănătății, prin îmbunătățirea managementului resurselor umane și dezvoltarea mecanismelor de planificare a personalului medical, care să corespundă necesităților curente și viitoare ale sistemului de sănătate.
Ca parte componentă a politicii social-economice a statului, executivul, în anul 2007, a aprobat Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017, direcționată spre dezvoltarea unui sistem de sănătate modern și performant sub aspectul practicilor medicale bazate pe tehnologii eficiente din punct de vedere al costului și conforme cu standardele europene. Această strategie, de asemenea, accentuează necesitatea dezvoltării continue a managementului resurselor umane, utilizarea raţională a cadrelor existente, formarea adecvată şi diversificată de cadre performante pentru sistemul de sănătate.
Conlucrarea ineficientă între actorii responsabili de implementarea politicii în domeniul dezvoltării resurselor umane, precum și nerespectarea în totalitate a cerințelor normative în procesul de aprobare și monitorizare a documentelor de politici, unele activități decisive în soluționarea problemelor persistente în domeniul ocrotirii sănătății nu au fost implementate integral, fiind compromisă oportunitatea realizării acestora în termene rezonabile. Urmare monitorizării neadecvate a rezultatelor obținute în implementarea Concepției-cadru, factorilor de decizie nu le sînt raportate corespunzător progresele și deficiențele în realizarea activităților planificate.
Sursele bugetare de circa 109,9 mil. lei, direcționate pentru instruirea elevilor și studenților au fost utilizate ineficient, statul finanțînd persoane care n-au dorit să devină medici sau asistenți medicali și pregătind specialiști pentru sectorul privat sau pentru muncă peste hotarele țării. Ținînd cont de numărul studenților bugetari înmatriculați în instituțiile de învățămînt medical care nu finalizează studiile și rata de repartizare scăzută a medicilor, conform necesităților sistemului ocrotirii sănătății, doar unul din doi studenți finanțați de la bugetul de stat ajung să activeze în beneficiul societății.
Plasarea în cîmpul muncii a tinerilor specialiști reflectă o rată scăzută. Această tendință este determinată de o serie de factori, printre care: refuzul tinerilor specialiști de a accepta angajarea în cîmpul muncii în alte localități decît municipiile; nivelul de salarizare și practici de stimulare neatractive; ineficiența măsurilor coercitive în realizarea angajamentelor asumate etc. Deși, statul finanțează formarea specialiștilor pe parcursul a 9-11 ani, din motivele specificate, cît și urmare a neaplicării prevederilor contractuale de restituire a cheltuielilor bugetare, nu se respectă dreptul contribuabilului, care finanțează aceste cheltuieli, în asigurarea accesului egal la asistență medicală calitativă.
Mecanismul actual de planificare a personalului medical comportă o serie de deficiențe majore care compromit eficiența procesului de asigurare cu lucrători medicali pe termen lung. Lipsa unei planificări strategice și a unui model de prognozare a necesităților pe termen lung, constituie impedimente în oferirea unor premise certe pentru realizarea măsurilor corective. În condițiile în care riscurile aferente planificării eronate nu sînt identificate și gestionate corespunzător, aceste carențe inevitabil vor avea, pe termen lung, un impact nefavorabil asupra gradului de asigurare cu medici.
În sistemul sănătății nu există o metodologie bine definită pentru estimarea de către instituţiile medico-sanitare publice (IMSP) a necesarului de resurse umane. Normativele aprobate de MS nu în toate cazurile sînt aplicabile și utile pentru calcularea numărului de personal necesar instituțiilor, fiind recomandate drept călăuză cu caracter orientativ.
Cadrul normativ și cel instituțional stabilesc salarizarea de către IMSP a medicilor rezidenți fără a identifica sursele de acoperire a cheltuielilor aferente. Pentru salarizarea anuală a numai 825 de medici rezidenți, repartizați în 10 IMSP analizate, sînt necesare surse suplimentare de circa 23,0 mil.lei.
IMSP, contrar reglementărilor în vigoare, nu fac publice posturile vacante de conducători de subdiviziuni, de medici și de personal medical mediu, precum și nu organizează concursuri pentru suplinirea acestora, fapt ce generează completarea funcțiilor vacante la discreția factorilor de decizie.
Concursurile organizate de MS pentru ocuparea funcției de conducător al IMSP s-au desfășurat cu abateri de la cadrul normativ, care au condiționat numirea în funcții a unor conducători care nu întruneau integral exigențele stabilite.
Entităţile supuse auditului urmează să informeze Curtea de Conturi despre implementarea recomandărilor în termen de 6 luni de la adoptarea Hotărârii asupra Raportului de audit. Hotărârea Curţii de Conturi va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în conformitate cu art. 34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008.