CU DEFICIENȚE DE VEDERE
Youtube
Facebook
imprimare
Raportul auditului performanței în domeniul mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole a fost examinat în cadrul şedinţei publice a Curţii de Conturi din 15 iulie 2014.
La şedinţă au fost prezenți Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ala Rotaru, șeful Direcției resurse naturale din cadrul Ministerului Mediului (MM), Serghei Munteanu, șeful Direcției urbanism a Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor (MDRC), Angela Dogotari, şef de Direcţie în cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) Dumitru Aparatu, inspector principal în cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, Nicolae Danilov, vice-directorul Î.S. „Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor, Ion Sula, directorul general al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, Alexandru Morciov, vice-directorul Agenției Relații Funciare și Cadastru, Vasile Manolachi, vice-directorul Î.S. „Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului", Vladimir Rotaru, directorul Î.S. „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare", Gheorghe Jigău, directorul Centrului Republican de Pedologie Aplicativă, precum și alte persoane responsabile.
În Republica Moldova suprafața terenurilor agricole este de 0,6 ha/loc, acest indicator situîndu-se la un nivel mediu printre statele din Europa de Est. Conform datelor Cadastrului funciar, fondul funciar al Republicii Moldova, la situația din 31.12.2013, a constituit circa 3,38 mil. ha, în care ponderea cea mai semnificativă o dețin terenurile cu destinație agricolă (59,5%). Cota cea mai importantă din totalul terenurilor agricole este deținută de terenurile arabile, urmînd cele ocupate de pășuni și plantații multianuale
Agricultura reprezintă un sector important în economia Republicii Moldova, în același timp înregistrîndu-se un declin la acest capitol. Astfel, în anul 2013 agricultura a asigurat 13% din PIB, generînd 26% din totalul locurilor de muncă pentru populaţia activă a ţării. Dependența economiei de agricultură și implicit de resursele de sol determină acest domeniu drept unul important pentru dezvoltarea durabilă a țării. Avînd în vedere caracterul extensiv al exploatării terenurilor agricole și nivelul înalt al ocupării populației în activitățile aferente agriculturii, se denotă o contribuție redusă a ramurii în structura PIB.
Importanța și actualitatea domeniului, a determinat Curtea de Conturi de a iniţia auditul de mediu privind utilizarea durabilă a a terenurilor agricole, pentru a cuantifica realizarea activităților ce țin de protecția acestora, și pentru a identifica dificultățile și cauzele în realizarea politicilor de domeniu. Obiectivul auditului a fost examinarea faptului, dacă politica de stat în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole este dezvoltată suficient şi adecvat, iar organele cu competenţe la acest capitol dispun de instrumente suficiente şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite. Auditul a fost efectuat la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Mediului, Agenția Relații Funciare și Cadastru, fiind colectate probe, precum și solicitate informații de la alte autorități centrale de specialitate.
Conform auditului, păstrarea pe termen lung a stării terenurilor agricole în contextul măsurilor de conservare a solului, prin practicarea unei agriculturi organice, reprezintă unul dintre obiectivele primordiale ale politicii de mediu a Republicii Moldova. Politica statului la acest capitol stabilește exploatarea terenurilor într-o manieră durabilă, în baza unor principii nonpoluante și de conservare.
Lipsa unei legi speciale a solului nu permite elaborarea de politici în domeniul terenurilor agricole, fapt care ar asigura protecția terenurilor agricole și a funcțiilor sale de mediu, economice, sociale, și ecologice. Auditul relevă că, în condiţiile lipsei unei legi organice a solului devine dificilă asigurarea reglementării activităţilor de protecţie, conservare şi ameliorare a calității solurilor, bazate pe principii ştiinţifice, agrotehnice şi organizatorice.
Totodată, domeniul gestionării durabile a terenurilor agricole este unul vulnerabil, auditul constatînd situații problematice și deficiențe la acest capitol.
Potrivit echipei de audit, a fost depistată lipsa unor date complete, veridice și generalizate privind terenurile agricole care determină imposibilitatea unei monitorizări adecvate a acestora.
MAIA și Ministerul Mediului MM nu dețin informație sub forma unei baze de date complexe, care să cuprindă date privind indicatorii de caracterizare agrofizică a solului, climei, reliefului, de utilizare a terenurilor. Totodată, nu sînt estimate riscurile privind diferitele procese de degradare a terenurilor agricole, poluarea acestora, fapt ce are o conotaţie negativă asupra bunei implementări a politicilor privind utilizarea durabilă a acestora.
Un factor negativ este și capacitatea instituţională subdezvoltată şi integrarea insuficientă în planurile de dezvoltare locală a măsurilor de protecție și conservare a terenurilor și ecositemelor aferente acestora.
Urmare unor eforturi insuficiente în domeniul conservării terenurilor la nivel național, se relevă că, administrarea acestora și practicile agricole nu poartă un caracter durabil. În același timp, nu sînt identificate eforturi orientate asupra unui management integrat al terenurilor și nu sînt luate în considerare preocupările de mediu în cadrul planurilor de utilizare a acestora. APL nu dispun de planuri de amenajare a teritoriului, astfel încît utilizarea terenurilor agricole nu este însoțită de o dezvoltare planificată, organizarea teritoriului avînd un caracter haotic şi nu ţine cont de armonizarea politicilor economice, sociale și ecologice.
Auditul a constatat lipsa unui cadru legislativ-normativ uniform al cărui obiectiv l-ar constitui protecția funcțiilor solului și utilizarea durabilă terenurilor agricole în Republica Moldova.
Protecția generală a terenurilor și a funcțiilor sale de mediu, economice, sociale și ecologice reprezintă o condiție importantă pentru abordarea principalelor provocări ecologice. În Republica Moldova terenurile agricole reprezintă un domeniu care, prin diversitatea și importanța sa, necesită soluții specifice de dezvoltare, la nivel local și regional. În lipsa unei legi a solului, nu sînt exhaustiv stabilite obiectivele-cheie și activitățile obligatorii de a fi realizate, nu sînt identificate și argumentate cerințele financiare sau planificarea detaliată a măsurilor caracteristice unei protecții și utilizări durabile a terenurilor agricole.
Fragmentarea sporită a terenurilor agricole determină o dezvoltare lentă a sectorului agrar și, implicit, lipsa de sustenabilitate în utilizarea acestora. Suprafețele mici ale terenurilor agricole, numărul mare al deținătorilor de terenuri și amplasarea necorespunzătoare a acestora implică deficiențe în procesul de organizare și gestionare durabilă a terenurilor agricole. Gradul înalt de fragmentare a terenurilor în Republica Moldova creează mari dificultăţi în procesul de prelucrare, acestea fiind dominate de exploatații agricole de dimensiuni mici, cu o mărime medie de 2,5 hectare. Potrivit datelor preliminare ale recensămîntului general agricol, aceasta reprezintă una dintre problemele de bază ale sectorului agrar.
De asemenea, nu există un monitoring ecologic eficient, care ar determina implementarea unor activități necesare păstrării pe termen lung a fertilității solurilor, precum și evitării de poluare a acestora. Pentru adoptarea unor decizii sustenabile cu privire la diminuarea impactului negativ asupra terenurilor agricole, autoritatea publică responsabilă de controlul ecologic de stat nu depune eforturile de rigoare, care să asigure o monitorizare ecologică continuă pentru depistarea operativă și la timp a tuturor factorilor poluatori sau cu impact negativ asupra terenurilor. Supravegherea ecologică privind respectarea durabilității terenurilor nu identifică dacă exploatarea acestora este realizată în măsura în care să permită conservarea, dar în același timp să nu admită poluarea terenurilor agricole. Concomitent, omologarea fertilizanților în lipsa datelor privind impactul acestora asupra mediului, precum și lipsa unei monitorizări eficiente asupra folosirii lor de către utilizatorii de terenuri agricole implică pericole de poluare a mediului.
Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-2020 și activitățile privind ameliorarea fertilității terenurilor agricole nu sînt însoțite de proceduri și mecanisme de prioritizare a obiectivelor, de expertizare și evaluare a obiectelor, de acțiuni și indicatori măsurabili, ceea ce determină riscul neobţinerii efectelor importante scontate.
Lipsa evaluării și expertizării proiectelor de conservare și sporire a fertilității solurilor, precum și nestabilirea indicatorilor măsurabili ce urmează a fi obținuți condiționează, în unele cazuri, nerealizarea obiectivelor stabilite, astfel neasigurîndu-se o continuitate a scopurilor determinate.
Autorităţile competente în gestionarea terenurilor agricole nu dispun de procese și pîrghii suficiente pentru diminuarea degradării și impactului negativ al poluării acestora, precum și mecanisme de înlăturare a ameninţărilor asupra mediului. În context, autoritățile centrale de specialitate urmează să-și stabilească obiective concrete, măsuri detaliate, precum şi activităţi caracteristice unui management durabil al terenurilor agricole.
În același timp, controlul ecologic de stat necesită identificarea cauzelor și factorilor de poluare a terenurilor și, ca rezultat, stabilirea acțiunilor şi măsurilor pentru asigurarea durabilităţii acestora.
Entităţile supuse auditului urmează să informeze Curtea de Conturi despre implementarea recomandărilor în termen de 6 luni de la adoptarea Hotărârii asupra Raportului de audit. Hotărârea Curţii de Conturi va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în conformitate cu art. 34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 05.12.2008.
